Inner land II este urmă a unui spaţiu imaginar, trăit senzorial sau a unei construcţii abandanate, o instalaţie arhitecturală care este în acelaşi timp şi închisă şi deschisă , care dizolvă graniţa , limita dintre înăutru şi afară. Construcţia se dezvoltă spaţial urmând o perspectivă deformată, emoţională şi aduce în discuţie modul în care este percepută arhitectura unui oraş ca loc deschis, unde ce se întamplă în spaţiul interior este vizibli şi are consecinţe asupra spaţiului exterior.
Advertisements